IMPACTUL ~ Andreea E
Impactul: primul volum din seria „M-am nenorocit”
Autor: Andreea E
Vârsta recomandată: 18+
Nota: 5 ⭐
Pe cât de repede s-a citit, pe atât de complexă este. Încă nu-mi pot lua gândul de la ea, de la poveste, de la personaje.
M-a trecut prin toate stările. M-am regăsit oarecum în Devon, m-am atașat de ea și mi-a fost greu să dau ultima pagină, mai ales după ce s-a întâmplat în ultimele trei capitole.
Din cauza mamei ei (pot spune că vina a fost a acelei femei) și a tatălui ei, Devon a ajuns să se împrietenească cu partea întunecată și vrând să oprească durerea, a ales să consume substanțe care au ajutat-o să uite de realitate. Și a ajuns într-un punct în care prafurile nu au fost suficiente. Așa a ajuns să facă un fel de pact, să îi datoreze un favor unei femei periculoase, care nu cred că se va lăsa până când nu o va prinde pe Devon.
Totul a fost descris atât de bine, încât m-a ajutat să-mi imaginez foarte ușor scenele descrise.
Din primul capitol l-am urât pe Hades din cauza felului în care se purta cu Devon, din cauza felului în care o făcea să se simtă, din cauza modului în care a privit-o, de parcă nu ar fi fost mai bună doar din cauza problemei ei.
Apoi, am pătruns în poveste și am înțeles cât de cât cum a stat treaba cu Hades și Devon.
Mi-a părut rău pentru el, pentru modul în care s-a întors acasă și pentru ce a pățit din cauza Barbarei. Viața lui a fost descrisă exact ca cea a unui adevărat sportiv. Nu a fost plecat pentru a se relaxa. Și chiar dacă Lexi a fost supărată pe el și a crezut că el a uitat de ea, el a spus într-un capitol că nu putea să mai țină legătura, că altfel ar fi fost din nou acasă, lângă sora lui, persoana care a contat cel mai mult pentru el.
Și, totuși, el nu a lăsat-o nici o clipă singură pe Devon. Chiar dacă cel mai rar își săreau unul altuia la gât. Asta m-a făcut să îi spăl din păcate. Și faptul că el a ajutat-o chiar și în trecut, când își dorea să o țină departe de sora lui.
Mi-a plăcut relația de prietenie dintre Devon și Lexi. Mi-a părut rău de Lexi. Şi apoi am ajuns s-o urăsc. Nu ştiu dacă va face ceva care să mă facă s-o iert în următoarele volume, dar mai mult îmi place de fratele ei.
Şi Drake a reușit să-mi frângă imima. M-am ataşat de el și am plâns din cauza lui. Şi îi vreau povestea, în întregime. Chiar dacă este personajul negativ. Pentru Devon a fost eroul, pentru că nu a încercat să o schimbe, a acceptat-o așa cum a fost, cu problema ei. Și chiar și după ce ea l-a trădat, oricât a încercat Drake, nu a putut s-o urască, să îi vrea răul.
Şi finalul acela... Cum m-a făcut să mă simt... Am citit ultimele pagini cu ochii în lacrimi și cu inima cât un purice.
A fost o evadare din realitatea mea în realitatea lor. Și sunt sigură că eu nu aş fi supraviețuit tuturor încercărilor care au apărut în viața lui Devon.