IMPACTUL ~ Andreea E

Impactul: primul volum din seria „M-am nenorocit” 
Autor: Andreea E
Vârsta recomandată: 18+
Nota: 5 ⭐

Pe cât de repede s-a citit, pe atât de complexă este. Încă nu-mi pot lua gândul de la ea, de la poveste, de la personaje.

M-a trecut prin toate stările. M-am regăsit oarecum în Devon, m-am atașat de ea și mi-a fost greu să dau ultima pagină, mai ales după ce s-a întâmplat în ultimele trei capitole.

Din cauza mamei ei (pot spune că vina a fost a acelei femei) și a tatălui ei, Devon a ajuns să se împrietenească cu partea întunecată și vrând să oprească durerea, a ales să consume substanțe care au ajutat-o să uite de realitate. Și a ajuns într-un punct în care prafurile nu au fost suficiente. Așa a ajuns să facă un fel de pact, să îi datoreze un favor unei femei periculoase, care nu cred că se va lăsa până când nu o va prinde pe Devon. 

Totul a fost descris atât de bine, încât m-a ajutat să-mi imaginez foarte ușor scenele descrise. 

Din primul capitol l-am urât pe Hades din cauza felului în care se purta cu Devon, din cauza felului în care o făcea să se simtă, din cauza modului în care a privit-o, de parcă nu ar fi fost mai bună doar din cauza problemei ei.

Apoi, am pătruns în poveste și am înțeles cât de cât cum a stat treaba cu Hades și Devon.

Mi-a părut rău pentru el, pentru modul în care s-a întors acasă și pentru ce a pățit din cauza Barbarei. Viața lui a fost descrisă exact ca cea a unui adevărat sportiv. Nu a fost plecat pentru a se relaxa. Și chiar dacă Lexi a fost supărată pe el și a crezut că el a uitat de ea, el a spus într-un capitol că nu putea să mai țină legătura, că altfel ar fi fost din nou acasă, lângă sora lui, persoana care a contat cel mai mult pentru el. 

Și, totuși, el nu a lăsat-o nici o clipă singură pe Devon. Chiar dacă cel mai rar își săreau unul altuia la gât. Asta m-a făcut să îi spăl din păcate. Și faptul că el a ajutat-o chiar și în trecut, când își dorea să o țină departe de sora lui. 

Mi-a plăcut relația de prietenie dintre Devon și Lexi. Mi-a părut rău de Lexi. Şi apoi am ajuns s-o urăsc. Nu ştiu dacă va face ceva care să mă facă s-o iert în următoarele volume, dar mai mult îmi place de fratele ei. 

Şi Drake a reușit să-mi frângă imima. M-am ataşat de el și am plâns din cauza lui. Şi îi vreau povestea, în întregime. Chiar dacă este personajul negativ. Pentru Devon a fost eroul, pentru că nu a încercat să o schimbe, a acceptat-o așa cum a fost, cu problema ei. Și chiar și după ce ea l-a trădat, oricât a încercat Drake, nu a putut s-o urască, să îi vrea răul. 

Şi finalul acela... Cum m-a făcut să mă simt... Am citit ultimele pagini cu ochii în lacrimi și cu inima cât un purice. 

A fost o evadare din realitatea mea în realitatea lor. Și sunt sigură că eu nu aş fi supraviețuit tuturor încercărilor care au apărut în viața lui Devon. 

Postări populare de pe acest blog

Monocrom (VOL. 1)

Ultima noapte la Auschwitz

Măcar privim același cer