FLUTURI
Autor: Roxana M Virjoghe
Nota: ⭐⭐⭐⭐⭐
Mi-a fost teamă să citesc volumul ăsta din cauza finalului celui de-al doilea volum. Pentru că, oricâte speranțe aveam că o să aibă un final fericit, nu m-am putut gândi la continuarea poveștii lor împreună.
Au fost prea multe obstacole pe care nu au putut să le treacă doar ei doi în celelalte volume, oricât au încercat.
Pentru că s-au rănit prea mult în celelalte volume și Limite a fost, pentru mine, cel care a părut că le-a dictat finalul.
Totuși, m-am bucurat că am putut în sfârșit să le citesc povestea și nu regret că am așteptat atât. Nu am uitat ce s-a întâmplat cu ei. De ce au ajuns în acel punct. De ce le-a luat atât să se întâlnească din nou.
Fiecare a încercat să își aline durerea în modul lui. Poate că au avut succes, dar separat. Și asta le-a umbrit puțin bucuria.
Pentru că Luna nu l-a mai recunoscut și nu a putut crede ce s-a ales de englezul enervant din apartamentul treisprezece, cel pe care credea că îl cunoaște.
Și Axel s-a ținut departe de ea, pentru că ea i-a cerut-o. Și pentru că l-a băgat în aceeași oală cu tatăl ei, când tot ce voia el a fost să o protejeze.
Revederea lor m-a speriat, pentru că am avut parte de ambele perspective. Și de momente din trecut.
S-au evitat cât au putut și nu s-au așteptat să se mai revadă.
Au fost câteva momente, la începutul revederii lor, în care chiar am sperat că o să se reaproprie. Dar tot ce au făcut ei a fost să se rănească. Intenționat. Pentru a se ține în continuare departe unul de celălalt.
Pentru că nu mai puteau fi împreună și o știau, oricât de mult sufletele lor tânjeau. Și Axel m-a supărat când a ales să îi arunce acele cuvinte, când știa că așa o s-o rănească din nou.
Și nu pot trece peste faptul că Luna a fost tristă, supărată și încerca să-l urască, când din cauza cuvintelor ei, cererii ei, el a plecat.
Dar ea a încercat să facă tot posibilul să-l lase în trecut. Pentru că nu a mai fost cel pe care ea l-a cunoscut.
Tatuajul lui Axel a fost picătura care a dat peste. Nu m-am așteptat la acea explicație, dar alta mai logică nici că putea găsi.
Volumul ăsta ne-a arătată adevărata față a părinților fraților Cooper. Nu i-am suportat încă de la început și mi-am păstrat părerea despre ei.
Dar nu m-am așteptat la schimbarea lui Mason însă nu pot spune că nu mi-a plăcut.
Și m-am bucurat mai ales spre final, când Axel s-a trezit la realitate. Din nou. Și nu l-a afectat ce i-a spus tatăl lui. A luat din nou decizia de a face ceva pentru el, pentru fericirea lui. Pentru iubirea lui. Chiar dacă a venit cam târziu.
Cred că a fost de vină și discuția cu Valentina și mama lui, înainte să încerce tatăl lui să îl țină cu forța în acea familie.
