O CLIPĂ DE LINIȘTE

➕➕➕

📖: O clipă de liniște (al doilea volum din seria Redempțiune) 

Autor: Andreea E

⭐⭐⭐⭐⭐

Citiți avertismentele înainte să pătrundeți în poveste!!! 

Aveți nevoie de nervi tari și o inimă de piatră pentru a parcurge povestea celor doi protagoniști, dacă nu vreți să plângeți și să înjurați la fiecare capitol, personaje diferite. Sau să citiți câș unele scene. 

Nu am putut să mă detașez deloc de poveste. M-am simțit ca o fantomă care a asistat la fiecare moment în care Ash și Missa au fost distruși. 

Am parcurs fiecare pagină cu inima în gât. A fost al naibii de ușor să-mi imaginez tot ce s-a întâmplat. Și să simt durerea lui Ash, și mai târziu pe cea a lui Artemis. 

Singurele momente frumoase, ale lor, au fost când erau doar niște copii și și-au găsit alinarea în prezența celuilalt, chiar dacă Ash nu a vrut să o supere, să o întristeze pe Artemis și i-a ascuns adevărul. Până când a fost prea târziu și ea și-a dat seama ce s-a întâmplat cu el. 

Poate că am și eu probleme 😅, dar nu am simțit pic de regret pentru ce i s-a întâmplat celui care l-a adus pe Ash în starea aia. Poate că nu a fost în regulă ce a făcut Ash, dar pedeapsa aia a întrecut orice măsură și a dat pe dinafară și Ash a reacționat în sfârșit. 

Doar pentru că un copil e dislexic nu înseamnă că cineva care se dă mare credincios și mai e și preot, are dreptul să-l pedepsească în vreun fel, dar Christopher a întrecut orice limită. Și Irene și-a meritat soarta, chiar dacă a venit mai târziu. 

Artemis și Asher au legat o relație care i-a afectat când au fost despărțiți. Pentru că fiecare se gândea la celălalt. Și Missa a suferit după ce fratele ei a mințit - o, dar mi-a părut rău pentru Wade, mai ales după ce am citit ce i s-a întâmplat și cine a fost în spatele închiderii lui. 

Am plâns la cartea asta la fiecare capitol, n-am avut liniște 😭.

Missa s-a pedepsit pentru ce îi făcea Landon, crezând că merită tot acel chin, pentru că a pierdut tot ce avea. Și mama ei nu se pune, că femeia aia e o materialista și mai și îndrăznește să îi spună fiicei sale că e timpul să se sacrifice și ea. PĂI ASTA A FĂCUT! Pentru că a crezut că nu mai are de ales. Că lumea ei s-a destrămat. 

Asher a pierdut tot când a fost închis, dar nimeni nu a putut să i-o ia pe Missa a lui, până când a primit o veste fix de la cel pe care l-a rugat să aibă grijă de ea. 

Silas a reușit să îi intre pe sub piele lui Asher mai ales după ce i-a spus de ce îl urăște atât de mult pe Landon. Și chiar mi-a plăcut de Silas. A fost singurul, până la Roman, care l-a ajutat și a fost de partea lui. 

Pe lângă toate acele detalii, povestea se citește repede și te prinde, oricât ai vrea să negi. 

După ce am citit primul volum, am fost curioasă de povestea lui Asher, tocmai pentru că nu mi-a dat niciodată impresia că e doar un simplu personaj secundar. Și totodată mi-a fost frică să îi citesc povestea. Din perspectiva lui. Cu detalii foarte greu de digerat. Dar am fost curioasă și de a lui Missa. Și am început cartea lui Asher cu inima în gât și mi-a venit să arunc cu ceva după Christopher după prolog și apoi după fiecare amintire a lui Asher.

Dacă toți l-au ascultat pe Christopher și au dat vina pe Asher, când era doar un copil, el le-a dat un motiv să se teamă de el. Pentru că i-a ajuns. Nu a mai putut îndura, chiar dacă și-a găsit liniștea în Artemis.