Monocrom (VOL. 1)

Carte: Monocrom (vol. 1)
Autor: Alexandra Vance (@v.alexandra.vance pe Instagram
Categorii: Dramă, Young Adult, literatură română, ficțiune, mister 
Nota: 5 ⭐

Am citit de la autoare doar poezii și pot spune că am ajuns să le ador. Am cărțile ei fizic și electronic, câte una din fiecare și m-am atașat atât de mult de ele, încât nu mă gândesc nici măcar să le împrumut cuiva.

Și a venit momentul să citesc și o poveste de la ea.

De când am văzut că se lucrează la această serie, am apreciat postări și vizualizat story-uri. Până când mi-a surâs norocul și Vikișor mi-a făcut onoarea de a fi una dintre cititoarele poveștii Vanessei și a lui Oscar.

Nu am pornit cu mari așteptări și nu o spun pentru că nu mi-a plăcut cartea sau ceva. O spun pentru că a fost o poveste plină de emoții, în care acțiunea e spre deloc.

Mi-a plăcut că am intrat ușor în mintea ambelor personaje și le-am aflat poveștile din trecut.

Nu mă așteptam să aflu ceva despre familia lui Oscar, în afară de mama lui și tatăl absent pe care aș vrea să-l pocnesc, sau să-i dau cu cartea în cap.

Vanessa a fost o persoană care a trecut prin multe încercări de la o vârstă fragedă. M-a făcut să plâng chiar de la prima interacțiune cu ea.

Aș putea spune că nu o urăsc pe bunica ei, dar nu simt nimic când mă gândesc la femeie, nici măcar dispreț. Pentru că așa a putut și știut ea să aibă grijă de Vanessa și a adus-o până în prezent.

Am citit cu inima cât un purice perspectiva lui Oscar și am aflat ce s-a întâmplat cu Vaelo și cu experiența lui Oscar la centru cu câțiva ani în urmă.

Nu m-am așteptat, totuși, să mă atașez atât de mult de amândoi, Vanessa și Oscar, chiar din clipa în care s-au întâlnit. Mi-a plăcut să îi citesc împreună.

Toate scenele în care erau împreună, deși mi-au plăcut și voiam mai mult, m-au făcut și să mă gândesc la ce e mai rău. El a rănit-o cu mult timp înainte, fără să își fi dat seama. 

Ea și-a dorit doar să fie aleasă. Să fie iubită. Să nu fie lăsată într-o parte. 

Ori de câte ori ei erau fericiți, nu m-am putut aștepta la un final fericit pentru ei. 

Pentru că nu a fost nimic roz pentru niciunul dintre ei. 

Mi-a plăcut și m-a întristat povestea.

Postări populare de pe acest blog

Ultima noapte la Auschwitz

Măcar privim același cer