Ultima noapte la Auschwitz

Titlu: Ultima noapte la Auschwitz 

Gen: istoric

Cuvinte cheie: Holocaust, istorie, Auschwitz, tortură 

Nr. pagini: 244

Autor: Cosmin Baiu 

Nota: 5⭐

Nu am mai pus mai sus și vârsta recomandată, pentru că, aș putea spune că e pentru toate vârstele, pornind de la cei care fac orele de istorie în școli, unde ar trebui să se vorbească și despre asta.

Oricât de crude ar fi acțiunile, oricât de răi sunt oamenii care judecă de parcă ar fi Dumnezeu, totul e real, cu informații luate din documente istorice, poate și de la unele rude ale victimelor care au supraviețuit și au putut să spună prin ce au trecut.

Nu știu de ce mi-a sărit în ochi fix cartea asta, pentru că am citit și auzit numai lucruri îngrozitoare despre Auschwitz și toate acțiunile care se petrec acolo. Poate că eram curioasă de ce s-a întâmplat în acea perioadă, în acel loc și nici nu mi-am dat seama.

Felul în care au ajuns în lagăr a fost asemănător cu cel pe care l-am întâlnit în "Printre tonuri cenușii" și nu numai, și în alte asemenea cărți. Numai că aici, toată teroarea s-a petrecut după ce s-au deschis ultima dată ușile vagoanelor care i-au adus.

În ciuda ororilor peste care am dat, a monștrilor fără pic de conștiință, am trecut repede printre pagini, vrând să ajung la finalul tuturor dezastrelor, pentru că nu mai puteam suporta să citesc așa ceva.

Dacă să citești ți se pare îngrozitor și țipi la unele personaje, le urăști și pe unele vrei să le avertizezi pe altele, e greu de imaginat să fii într-adevăr acolo, printre trupurile deșirate, printre paznicii foști prizonieri care au făcut totul, pentru a primi o porție mai mare de mâncare, printre germanii care se cred Dumnezeu și îți dau sau iau dreptul la viață și moarte.

Mi-a fost și mie greu să mă încred în unele personaje, chiar dacă le-am citit povestea care le-a dus acolo. Totuşi, Severin a fost puternic și așa a rămas, indiferent de torturile la care a fost supus. Chiar spre final, când s-au gândit să-l pedepsească într-un stil medieval, aproape că am aruncat cartea, pentru că nu voiam să asist la distrugerea lui. El a fost cel mai puternic, a reușit să scape de câțiva gardieni care nu își meritau traiul. A salvat câțiva oameni, chiar dacă mai mulţi au murit.

Totuși, la cât de atentă am fost la tot ce am citit, finalul lui a fost cel care m-a întristat cel mai mult. Nici măcar nu a ajuns să-și găsească familia (sau a făcut-o, dar nu e nimic prezentat în carte).