Malakai (1&2)

poate conține spoilere

Asta nu e o poveste căreia să îi dau o notă de parcă ar fi o operă de artă. Este evident că are 5 ⭐ de la mine. Dar aș fi putut foarte bine să renunț la notă. Pentru că m-am simțit de parcă asistam la povestea unor prieteni și nu puteam face nimic pentru ei pentru a opri dezastrul. 

E a treia oară când citesc aceste două volume și încă nu m-am săturat de povestea lor. Are același impact asupra mea. Oricâte cărți ar scrie autoarea, Malakai, Hannah și Alekzandre vor fi preferații mei și nu o să le uit niciodată povestea.

Poate că la început mi s-a părut că merge prea repede, dar am intrat imediat în poveste și nu m-am putut dezlipi de carte până când nu am terminat-o (fiind vorba de primul volum și apoi al doilea).

E o lecție.

O poveste cu adolescenți care nu are un final roz, dar care merită fiecare pagină citită până acolo.

O cititoare spunea că Hannah a fost ca o lumânare, a ars până când s-a stins. Și are dreptate. Hannah a făcut totul, deși nu era de datoria ei.

Și poate că pe final l-am iubit pe Malakai, dar nu l-am putut ierta pentru tot ce i-a făcut Hannei.

Și acum, după ceva timp de când am terminat de recitit aceste două volume, când mă gândesc la tot ce s-a întâmplat, îmi vine să plâng.

Malakai avea probleme, unele serioase. Și nu mă așteptam să se schimbe pentru Hannah, pentru că tulburarea lui nu se poate opri de parcă ai apăsa pe un buton. Însă Hannah nu a renunțat la el nici măcar la început.

Ea a rămas lângă el chiar și când el a recunoscut că a îndepărtat-o intenționat. Pentru că ea a ajuns să-l iubească. 

Și poate părea că îl văd pe Malakai ca pe personajul negativ, dar îi înțeleg povestea și trăirile. Am înțeles de ce a acționat așa. Dar nu am putut trece peste partea în care el a acuzat-o pe Hannah și nici măcar nu a vrut să îi explice, când acele episoade au trecut.